Monday, May 23, 2011

Apocalipsa amanata, prostia infinita si nebunia fara leac

In ce ma priveste, am petrecut ultima apocalipsa odihnindu-ma. La odihna am adaugat mici activitati casnice si cumparaturi marunte. Nu, nu am disperat si nici nu m-am amuzat. Am sfidat apocalipsa amanata fiind convins, de fapt, ca ea se va consuma doar in imaginarul individual si/sau colectiv, ca si toate celelalte apocalipse de pana acum.

Consumarea apocalipselor in imaginar a fost trecuta in revista ca printr-un pieptene al istoriei de catre Lucian BOIA in "Sfarsitul lumii - o poveste fara sfarsit". De la distinsul istoric, (care cu ironie, finete si tact ridiculizeaza scenarita apocalipselor partiale si imaginare), am aflat ca acest mod aproape patologic in care omenirea se autoflageleaza este formula prostiei infinite de care vorbea Einstein si, de ce nu, a nebuniei fara leac.

Ciclicitatea scenariilor apocaliptice ma duce cu gandul la ciclicitatea psihozei maniaco-depresive de care vorbea psihiatrul german Jurgen KRECHMER in propria-i tipologie privind structura somatica si predispozitia la anumite maladii psihice. Dualitatea imaginata de apostolii apocalipsei (divinitatea care pedepseste dar si recompenseaza) este intruchiparea nevrozei obsesionale de care vorbea Freud si pe care o asocia fenomenului religios.

De unde vine acest apetit autodistructiv , acest sadism autoflagelant prin care oamenii cer "judecata de apoi", acest masochism prin care omenirea isi creeaza fantasma autodistrugerii pentru ca, nu-i asa, mai apoi, sa construiasca o lume mai buna, mai dreapta, mai prospera....nu stiu!

Ceea ce stiu este ca, odata cu cealalta "apocalipsa" (evident la fel de imaginara!), prevazuta pentru 2012, eu am programat o intalnire cu fostii colegi de scoala generala . Ceea ce sper sa se si intample!

Aferim!

No comments:

Post a Comment