Sunday, November 14, 2010

Cata democratie incape intr-o plutocratie?

Putina...as spune eu, foarte putina...spre "deloc"....ar spune Lucian BOIA. Si asta a si spus reputatul istoric roman intr-o carte pe care eu as cataloga-o drept capodopera - "Mitul democratiei" .

http://www.scribd.com/doc/21995621/Boia-Mitul-democratiei

Aparuta la editura franceza "Les belles lettres" in 2002, tradusa de autor si aparuta in versiune romaneasca la Humanitas un an mai tarziu, cartea este o abordare extrem de taioasa, foarte bine documentata si fara prejudecati a democratiei, de la inceputurile ei antice pana in prezent.

Fara a incerca sa minimizeze virtutile democratiei, BOIA demonteaza metodologic constructiile teoretice ale acesteia, considerandu-le mituri. Democratia este un MIT nu pentru ca ar fi o entitate abstracta, detasata TOTAL de polis, de practicile, credintele, aspiratiile omului, ci pentru ca OMUL INSUSI se hraneste cu mituri.
Aceasta remarca, aproape axiomatica, deschide primul capitol al cartii:

" Omul nu traieste doar cu paine si apa: se hraneste, nu mai putin, cu mituri si simboluri. Este o fiinta fundamental religioasa care aspira la Absolut....Progresul, Democratia si Natiunea...iata cele 3 mituri ale erei moderne, cele 3 compartimente ale aceleiasi religii - religia umanitatii -. "

Pentru a nu induce in eroare cititorul cu o eventuala intelegere a democratiei ca "mit=neadevar", BOIA clarifica acceptiunile termenului:

"In acceptiile sale restranse, cuvantul MIT inseamna fie povestire fabuloasa fie pur si simplu neadevar. Dar, intr-o interpretare mai cuprinzatoare, functia mitului este aceea de a cuprinde fenomenele cosmice si sociale si de a exprima valorile si proiectele unei comunitati. Mitul nu e nici adevarat, nici neadevarat. El defineste intr-o maniera concentrata si simbolica, o credinta si un obiectiv de atins. Si pune, in felul acesta, societatile in miscare."

De la antichitatea greaca, trecand prin revolutia franceza si  perioada "parintilor fondatori" in SUA si terminand cu situatia actuala a "democratiilor occidentale", BOIA subliniaza imperfectiunea modelului democratic in viata de zi cu zi a polisului. Un model care a fost "nevoit" sa coabiteze cu sclavagismul (Grecia antica, SUA in sec XIX), si care isi contrazice propriile teze: libertatea si egalitatea (in formele lor TOTALE) nu pot coexista! "Iata 2 deziderate ale democratiei care se exclud reciproc" (spune BOIA). Cu cat una creste in manifestare, cu atat cealalta este anulata. Oamenii nu pot fi si liberi si egali in acelasi timp. O societate bazata pe clase (clasa conducatoare/clasa condusa) este una FUNDAMENTAL INEGALA.

Apoi, pentru o minima functionare a ei, partea "condusa" a societatii isi delega (conform contractului social al lui Jean-Jacques ROUSSEAU) o parte din libertati. Renunta, "contractual", la o parte din libertati, astfel incat sa-i poata fi asigurate (de catre clasa conducatoare) celelalte privilegii. Privilegii pe care, la randul ei, clasa conducatoare incearca sa le satisfaca/ofere in baza "contractului social" si a delegarii de competente.

Asadar..."sa nu confundam miturile si simbolurile cu lumea reala"...spune Lucian BOIA la un moment dat. "Impactul lor asupra realitatii e incontestabil, dar apartin cu toate acestea unui registru diferit."

Subliniind faptul ca, in democratiile occidentale, discursul filosofilor (despre principii, valori, functionarea institutiilor democratice) a fost luat de economisti (atentia mutandu-se spre economie si bunastarea generala a societatii), BOIA concluzioneaza ca ceea ce traim astazi (cu deosebirile de rigoare fata de intreaga desfasurare a societatii de-a lungul istoriei...) este mai degraba o PLUTOCRATIE LIBERALA CU ACCENTE SOCIALE.

Mai mult, spune el...conceptele de dreapta politica si stanga politica, cristalizate la inceputul sec XX si-au pierdut din relevanta astazi. Astazi, cand lumea pivoteaza in jurul banului, cand puterea politica se confunda MAI TOT TIMPUL cu cea economica si cand democratia indirecta, intermediata (prin mass-media, purtatoarea si creatoarea marketingului politic) este tot mai puternic legata de plutocratie. Astazi, atat unii (dreapta) cat si altii (stanga) au inclus in programele lor politice atat stimulente pentru dezvoltare economica, cat si programe sociale. Difera doar forma, continutul si modul lor de aplicare. Ceea ce nu difera insa...este legatura indestructibila cu plutocratia, noua ordine politico-economica a lumii "democratice" actuale.

Inchei, pentru a nu rapi placerea cititorului de a descoperi aceasta carte fanscinanta, astfel incat voi face referire la finalul ei. Final care este unul corect, transant, chiar incurajator:

„Dezamagitii democratiei ar proceda cu totul gresit daca ar porni in cautarea altor utopii, presupunandu-le mai performante, si cu speranta ca acelea vor institui in sfarsit dreptatea perfecta si fericirea generala. Consumata cu moderatie, utopia e un stimulent absolut necesar; fara o doza de gandire utopica, lumea n-ar ramane decat materie, teren de joc pentru instinctele primare. Dar abuzul de utopie e periculos: experimentul comunist trebuie privit sub acest aspect ca un avertisment. Capcana cea mai perfida a istoriei este linia, din nefericire invizibila, care separa realizabilul de irealizabil (sau, si mai rau, de materializarile monstruoase). Este legitim sa cerem mult democratiei. Dar sa nu-i cerem prea mult.“


PS Discursul  senatorului republican Bernie SANDERS intareste cele spuse mai sus despre plutocratia care a pus stapanire nu numai pe SUA, ci implicit pe intreaga lume!
NO COMMENT!




No comments:

Post a Comment