Oda Naturii

Munca deontologilor http://dorubarbu.blogspot.com/2010/02/secolul-deontologilor.html da roade. Acestia au reusit finalmente sa-i faca pe oameni sa-si imbogateasca universul de fetisuri cu inca unul: natura. Cultul naturii pare mai exacerbat ca oricand. Astazi, in 2010, daca nu "iubesti" natura, daca nu o "protejezi", daca nu te simti responsabil si constient de faptul ca trebuie sa "o salvezi" de la dezastru (care o fi ala???)...ceva nu e in regula cu tine! Astazi, in 2010, daca nu te procupa "situatia" ursilor polari, daca nu plangi la simpla vedere a unei foci, daca nu conduci o masina "hybrid" (ca sa protejezi natura, deh...) sau daca nu mananci mancare "bio"(adica naturala, se intelege..) ...esti defect la cerebel. In fine, tot astazi, in 2010, daca nu sarbatoresti "Ziua Pamantului", daca nu reciclezi (orice, nu conteaza, numai sa reciclezi!) sau daca nu folosesti "pungi ecologice"...esti in afara noii ordini verzi care a compus Oda Naturii.

Dezgustator...

Nu mi-e clar de ce trebuie sa "iubesc natura"??? Pot sa iubesc o femeie...eventual...si nici pe aia oricum, oricand, in orice conditii si pentru totdeauna. Sentimentul trebuie sa fie reciproc...Sau, ma rog, e de dorit sa fie asa...In schimb "natura"...pot doar sa ma simt bine "in mijlocul ei", nicidecum s-o "iubesc"! Si asta...in anumite conditii! Sigur ca ma pot simti bine pe o plaja izolata din Cuba, gen Cayo Levisa. Dar daca sunt pe munte...si imi iese un urs infometat in cale...nu stiu daca ma mai simt bine in natura...sau daca as putea sa o "iubesc"! In momentele alea as prefera sa multumesc inteligentei creative a omului care a confectionat armele de foc sau drujbele. Cu una din cele 2 in mana nu mi-ar fi frica de situatia critica in care ursul ma vede la protap...Sigur ca m-as putea simti bine in natura daca sunt in forma fizica si psihica buna, vremea e buna si peisajul pe masura. Insa nu ma pot simti la fel de bine, tot in natura, daca tocmai m-a muscat o vipera si sunt la vreo 10 km de prima asezare umana...Da, pot sa am o oarecare simpatie fata de animale...fac si ele parte din natura, nu? Insa...depinde despre ce vorbim...Una e sa ma amuze la maxim "privirea" nevinovata a unui raton...si alta e sa ma scarbeasca/oripileze proximitatea unui varan! Una e sa ma simt bine la auzul unui cintezoi care canta....si alta e sa ma trezesc cu un sobolan in cort!

Cred ca am enumerat suficiente argumente pentru a intelege ca raportarea la "mother nature" (ahhhhhhh, Jung si arhepiturile astea...) este extrem de nuantata si delicata...si sincer nu ma simt in stare sa inteleg conceptul de "iubitor de natura". De ce? Pentru ca nici "mother nature", natura adica...nu ma "iubeste". Si ma gandesc numai la manifestarile ei violente carora ii suntem victime, aproape sclavi! Nu cred ca "mother nature" ma iubeste cand imi ofera o furtuna de zapada de 50 de cm...sau un val de frig de -35 C. Gresesc? Apoi...nu sunt convins ca aceeasi "mother nature" ma iubeste cand se infoaie si imi ofera pe tava o superba grindina de raman fara tigle pe casa sau imi face masina praf...cu atat mai putin cand nu catadicseste sa-mi ofere un vant care-mi taie respiratia!

Iata de ce nu prea inteleg noul fetisism exacerbat in care "natura" a devenit obiect de cult; tot acest bulshit, pretins politically correct si cu scop educational ma face sa ma simt dublu subjugat...Adica...nu e suficient ca depind aproape total de capriciile si impredictibilitatile naturii...dar mai trebuie sa o si "iubesc", constient de actul meu rational, necesar si cat se poate de dezirabil!

Ei bine...nu vreau! Da, sunt un pasionat al "iesirilor" in natura...savurez unele momente...un rasarit /apus de soare la Ocean...sau o padure colorata toamna...dar de aici...si pana la a "iubi" generalizat, neconditionat...o...sa spunem...haita de hiene (fac parte din natura, nu?) ...pana la sentimente practic imposibile...e o cale infinita!

Si daca "iubitorii" de natura sarbatoresc "Ziua Pamantului"...le aduc aminte ca si Pamantul, cu "natura lui cu tot", a sarbatorit anul asta cu varf si indesat...Le-a oferit haitienilor si chilienilor cate un cutremur (peste 100.000 de morti...) de sa nu-si mai revina...iar tuturor celorlalti o frumusete de eruptie vulcanica din Islanda...care ne-a dat pe tava o binemeritata cantitate de S02 si a paralizat traficul aerian pentru cateva zile, aruncand pe apa sambetei cateva sute de milioane de dolari!

Asta asa...ca sa ne intre bine in cap...despre cat de mult ne "iubeste", la randul ei, natura...Pardon, "mama natura"!

Aferim!

P.S. Iata aici http://topdocumentaryfilms.com/supervolcanoes/
 si aici http://www.hotnews.ro/stiri-international-8380281-puternic-cutremur-locuitori-din-tokyo-evacuati-alerta-tsumani.htm cum poate "mother nature" sa se "dispenseze" de noi!
NO COMMENT!